Ultimele evenimente (cu exceptia celor de la Galati) ne-au aratat nu numai ca este posibil, ci ca este chiar tangibil. Dupa 2 victorii in primele 2 meciuri, Rapidul invinge campioana Romaniei si participanta in grupele Champions League, CFR 1907 Cluj-Napoca, se impiedica la Galati, dar revine elegant si invinge pe Dinamo atunci cand era mai greu.

Poate ca Rapidul nu este visul a mii de fotbalisti, pasiunea arzatoare a catorva sute de mii si preferata a 10 milioane de oameni, dar este inspiratia, dragostea sau chiar viata multora, si, mai presus de toate astea, e Rapidul meu! Nu doar al meu, evident, dar fiecare dintre suporterii Rapidului simte ca are o relatie mai speciala cu eternul suflet alb-visiniu, spre deosebire de alte cluburi mai glorioase, unde fiecare suporter nu este decat un suporter de rand. Rapidistii nu sunt deosebiti pentru ca sunt putini, ci pentru ca au curajul si puterea sa iubeasca ceva ce este greu de inteles. Ceva despre care nu poti spune ca e asa sau asa, ca pierde sau castiga sigur, ca e un magnet de publicitate. Ceva care paca s-ar potrivi mai bine unei ligi inferioare, din cauza stadionului, culorilor, istoriei sau asa-zisului spirit. Dar stim cu totii foarte bine ca spiritul Rapidului, adica pasiunea pentru a face ceva frumos cu balonul rotund si care ne tine uniti de peste 8 decenii, este mai mare si mai nobil decat orice altceva se invarte prin fotbalul romanesc!

Poate ca s-a aprins farul locomotivei, dar si mai usor se poate stinge, putem pierde cu Timisoara si Urziceni, sau mai apoi, cu Buzau sau Otopeni, ultimele clasate, cu siguranta ca nu ar fi prima data. Dar poate ca… doar poate… Ne schimbam. Poate un an, doi, mai castigam si noi cand meritam. Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca golul primit in ultimul minut ne va parasi vreodata, dar… speram si noi…

In ochii mei, jocul echipei a crescut enorm dupa etapa a 5 a campionatului curent, 08-09. Pentru victorii cu CFR si Dinamo ai nevoie oameni priceputi. Si Rapidul are oameni priceputi. Si sper ca va avea in continuare.

Hai Rapid.

Clasament complet pe campionate.ro.

Ultimul meci: Rapid 2-1 Dinamo

Rezultate recente: V V V I V

Procent victorii: 80% (cel mai bun din Liga I: 80% [Urziceni, Vaslui])

Medie goluri marcate/meci: 1.8 (cea mai buna din Liga I: 2.8 [Urziceni])

Medie goluri primite/meci: 0.6 (cea mai buna din Liga I: 0.6 [Vaslui])

*Va urma: statisticile din toti cei 85 de ani

(pentru a prinde o idee despre ce vorbesc, vedeti aici)

Dar hai mai bine sa vedem ce face Rapiduletul nostru. Pentru ca anul asta stim cu totii ca e mai bun. E mai exotic. E mai… special. Cu domnul Peseiro pe banca tehnica si cu multi jucatori straini in lot, urmeaza un an in care putem cu siguranta sa facem mai mult decat “o figura frumoasa”, vorba lui Dragos Leasa. Ne-am saturat cu totii sa “nu ne facem de ras”. Peseiro zicea “vreau cupa UEFA si nu sunt nebun”. … De ce nu?

Dar deocamdata, noi dorim sa reusim ceva ce stim ca ar fi trebuit sa facem de mai multe ori in ultimii 5 ani, anume sa castigam si noi campionatul asta, pentru ca suntem buni si meritam. Daca batem pe CFR Cluj in etapa 3, pe Dinamo in etapa 5, ne straduim cu echipele ce pot fi usor subestimate, atunci in etapa 14, vom fi doar noi si Steaua si stim sigur ca putem castiga.

Viitorul suna bine, dar… in fiecare an a sunat asa. E adevarat ca anul trecut (un exemplu recent) Copos nici nu si-a propus castigarea titlului, ci doar locurile 1-2. Baiatule, daca nu iti propui, niciodata nu ai sa reusesti. Modelul echipei Forex, de 3 ani e in primele 5 echipe din Liga II, dar atat. Pentru ca nu isi doresc mai mult. Si daca  nu isi vor dori, o sa vezi mai degraba pe Sheriff Tiraspol campioana Europei decat pe ei in Liga I.

Si acea raza de soare de la orizont ne da sperante pentru un viitor mai bun, pentru ca doar impreuna vom putea dobori fortele raului si doar uniti vom putea rezista tentatiilor de a trece de partea diabolicilor ros-albastri. Doar prin munca vom putea deveni puternici. Doar prin dedicare, incredere si vointa vom putea lupta. Atunci, doar NOI vom marsalui triumfatori inapoi acasa. Vom fi DOAR NOI. Doar. Noi.

dar…

asa a fost in fiecare an…

…

pe de alta parte…

…

“anul asta… e… special”

In primul rand, uitati un filmulet care cred ca spune multe despre modul nostru de gandire.

http://www.youtube.com/v/sVLSqvWcmqM&hl=en&fs=1 (Rapid Bucuresti – De ce nu suportam Steaua)
Aseara a fost meciul din prima etapa al echipei favorite a natiunii, Şteaua Bucureşti. Un meci, pe care, probabil, se asteptau sa il castige. Normal ca marea Steaua doar a batut pe marea AS Roma cu 3-1 intr-un amical. Ce altceva puteau sa faca la Vaslui decat sa castige? Pana si idolul poporului, Gigi Becali, a spus (citat) “daca nu castigam la Vaslui, ma las de fotbal” (citat inchis). Nu ca ne-am putea astepta la asa ceva, nu au vietile noastre asa o raza colorata de lumina. Doar sa vedem ce va spune ca sa se scoata. Iata golul inscris de Marko Ljubinkovic in minutul 26:

Si asa s-a terminat meciul. Evident ca popularul Gigi era suparat si faptul ca a facut ce stie el mai bine nu ma mira, ci ma mira cum se pot lasa umiliti prezentatorii emisiunilor sportive de la GspTv pentru amaratul ala de salariu pe care il primesc.

>>>”de ce ma intrebi pe mine daca esti asa destept?”?! “nu mai vreau sa vorbesc cu prosti ca tine!” !!??!!

Trecem peste faptul ca Lacatus, le ultimul fluier al arbitrului si-a bagat “ceva, undeva” in timp ce a lovit scaunele rezervelor, dar asa au ajuns? Avem pretentia ca suntem o tara cat-de-cat civilizata, dar nu prea se vede. “prosti ca tine”…

Am postat la un moment dat un comentariu pe gsp la o stire in legatura cu meciul din a doua etapa, Steaua – Brasov. Ce alte comentarii au fost? CITEZ:

“Bai milogule … stai naiba in banka ta de dinamovist jejos si zi-i si
lu tac-tu ala ca voi (ciini jejosi) n-o sa avetzi niciodata cistigh de
cauza in Ghencea !! Nu te mai agita ca un nebun ca esti oricum de
divizia B ca si tac-to ala … marele farseur al fotbalului romanesc !! “, postat de Dobrinibamus pe 28.07.2008 la 06:29

Este exact ce scrie pe articolul “Victorie cu Steaua”, am dat copy-paste, un procedeu genial. Evident ca nu ne punem mintea cu toti prostii, dar hai sa desectam…

Observati, de asemenea, nivelul intelectual al specimenului Dobrinibamus. Un adevarat artist, recreaza limba romana, punand floricele care, pentru ochiul neantrenat, pot parea greseli de scriere DAR, pentru cunoscatori, sunt sculpturi artistice, evident. Dobrinibamus este, cu siguranta, un deschizator in drumuri in arta, dar, din pacate, un mare prost in ceea ce priveste istoria fotbalului romanesc.

In apararea lui Razvan: 1. revedeti primul filmulet; 2. Ganditi-va la o echipa care a petrecut 40 din cei 55 de ani de la prima promovare in Divizia A si care, numai prin priceperea si daruinta jucatorilor si antrenorilor (vezi Razvan) au facut performanta.

Rapidul si Brasovul, pentru ca au putut. Steaua, pentru ca a trebuit.

Misterioase sunt caile Domnului, dar caile omului sunt chiar tampite.

Mi-am adus mai devreme de Marea Neagra privita din Neptun, care mi-a adus aminte de postul de radio pe care il ascultam pe balconul hotelului, care mi-a adus aminte de Neptun TV, care mi-a adus aminte de Contanta pe Wikipedia, care mi-a adus aminte de Farul Constanta, care mi-a adus aminte de Steaua, care mi-a adus aminte de prostia lor si de articolul asta. Deci, nu scap.

O prima concluzie pe care o tragem e ca fiecare face sau ar trebui sa faca ce stie el/ea mai bine. Lacatus cel mai bine isi baga partile intime in scaunele rezervelor si-l injura pe Lucescu, Becali cel mai bine se si ne face de ras peste tot, iar Steaua cel mai bine ne aminteste de chinurile si mentalitatile dogmatice care au adus la aparitia ei, la aparitia unui virus ce a contaminat Romania.

Stiu ca va este greu sa cititi toate porcariile astea, asa ca am ingrosat portiuni pe care le vom folosi ulterior.

“Steaua Bucureşti a luat fiinţă pe 7 iunie 1947, la iniţiativa mai multor ofiţeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, Comandant Suprem al Armatei Regale Române. A primit iniţial denumirea de „Asociaţia Sportivă a Armatei”,
devenind ulterior cea mai titrată echipă a României, care deţine în
prezent 23 de titluri de campioană a României, 20 de Cupe ale României,
5 Supercupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni şi o Supercupă
a Europei.

Clubul a fost format ca o societate sportivă cu şapte secţii, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan. A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948, şi CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950. Steaua de astăzi a câştigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile naşterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an şi până în ediţia 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană.

În 1949, CSCA a câştigat primul ei trofeu, Cupa României,
învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj. Cu numele „CCA”, echipa a
intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câştigând Campionatul
României de trei ori la rând, în 1951, 1952 şi 1953, precum şi prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”, care uneori era aceeaşi cu Echipa naţională de fotbal a României. 1956
a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă
câştigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a
întreprins un turneu în Anglia, unde a reuşit rezultate notabile în faţa unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.

La sfârşitul anului 1961
CCA şi-a schimbat numele în „CSA Steaua Bucureşti”. Motivul a fost
prezenţa pe stema clubului a unei stele roşii (ceva obişnuit pentru
cluburile comuniste ale Armatei din Estul Europei), care a fost
schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii
’60 şi ’70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 şi 1968, respectiv 1976 şi 1978, câştigându-şi însă renumele de „specialistă a Cupei”. De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea,
a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad. Până la acea dată,
Steaua îşi jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii şi pe „23 august”.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei şi Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985,
câştigându-l după o pauză de şase ani. A urmat cel mai spectaculos
sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a ajuns într-o finală europeană. Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima şansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam
a apărat patru penaltyuri la rând, contribuind decisiv la victoria
Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei,
şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental
suprem. Steaua şi-a trecut în palmares şi o Supercupă a Europei,
câştigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Contrazicându-i pe cei care considerau câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârşitul anilor ’80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, şi în finala aceleiaşi competiţii în 1989, pierzând însă cu 4-0 în faţa lui AC Milan.
Pe lângă asta, Steaua a mai câştigat patru titluri naţionale (1985–86,
1986–87, 1987–88, 1988–89) şi patru cupe ale României (1984–85,
1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989,
Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în
campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan
european.

Revoluţia română din 1989
a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către Stat
la una liberă de piaţă, şi, prin urmare, mulţi dintre jucătorii din
echipa anilor ’80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident.
Bazându-se pe noua generaţie de jucători, Steaua a revenit în
prim-planul fotbalului românesc, câştigând campionatul de şase ori la
rând, între sezoanele 1992-1993 şi 1997-1998,
egalând astfel performanţa echipei Chinezul Timişoara, din anii ’1920.
A câştigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96,
1996-97 şi 1998-99. Pe plan internaţional, Steaua s-a calificat de trei
ori la rând în Liga Campionilor
(noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 şi 1996-97,
fiind momentan singura echipă din România care a participat în această
competiţie.

În 1998,
clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua şi şi-a schimbat definitiv
numele în FC Steaua Bucureşti, clubul fiind condus de către omul de
afaceri Viorel Păunescu, care a gestionat prost finanţele clubului, care a intrat în datorii. Lui George Becali,
alt afacerist, i-a fost oferită funcţia de vice-preşedinte, cu speranţa
că va investi îndeajuns de mulţi bani în club. Becali a ajuns să deţină
majoritatea acţiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003.
Deşi contestat de către o parte a suporterilor, Becali a introdus
diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp şi de
fostul preşedinte executiv Mihai Stoica.”

Si iata ce chestie interesanta e istoria asta, pana si wikipedia a ajuns sa scrie despre ce a parut a fi. Sau, ma rog, au ajuns stelistii sa scrie, “unul dintre cei mai buni ai clubului”, sau “care…, care…, care”.

Hai sa incercam sa disecam toate chestiile si sa ne spunem parerea.

a luat fiinta - bine, daca voi spuneti ca printr-un decret iei fiinta… In mod straniu, nu am gasit varianta in romana a definitiei cuvantului pe wikipedia. Ar trebui sa fie, avand in vedere cate decrete au afectat tara in ultimii 60 de ani, dar probabil e un subiect tabu pentru cei in varsta. Decret = un ordin dat de catre conducatorul unui stat sau de catre guvern si fiind imputernicit de lege. Deci, Steaua s-a nascut fortat. Bravo.

iniţiativa mai multor ofiţeri – pai eu ce am spus? Ba era una cu Venus in anii ’30 ca seful politiei din Bucuresti aresta jucatorii Rapidului si ii forta pe conducatori sa reprogrameze meciul dupa ce i-au batut doar ca sa ii mai bata o data, dar cand vine armata, ce naiba sa mai zici? Mai ales cum era in timpul ala… vedeai acolo la colt niste muschi in uniforme militare uitandu-se la tine urat si parca amenintandu-te ca daca nu pierzi in meciul de azi, te paste puscaria. Ai de ales? Si… initiativa? Interpretabil. Aparent are sensul obisnuit, dar…

decret semnat de Mihail Lascăr – imi imaginez decretul sunand cam asa: “Azi, cutare zi 1947, ordon infiintarea unui mare club sportiv, ca sa fim si noi la moda cu dragii nostri tovarasi de peste Nistru; relatiile glorioaselor noastre natiuni se vor imbunatati simtitor pana in punctul in care camarazii nostri sovietici nu ne vor jumuli de toate resursele naturale, desi au la ei in Siberia cat pentru cinci republici populare romane…” …

societate sportivă cu şapte secţii – are rost sa ma mir ca in alta sursa scria ca a pornit cu o singura sectie, cea de fotbal? Probabil se amesteca ce parea ca este si ce se dorea sa para ca este.

Obsevati ca denumirea central apare peste tot. off, ce vremuri… daca nu era central, nu era la moda, cred. sau nu era acceptat. Si mai observati asemanarea CSCA – TSKA. Pai Steaua Bucuresti se infrateste cu Sofia sau Moscova.

a câştigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent – uau ce club minunat sa castigi primul titlu la doar 4 ani de la infiintare! Sunt sigur ca soldatii aveau talent natural! Erau magicieni, nu ca jucatorii (oarecum) profesionisti interbelici. Probabil ca in sezonul asta nu s-a spus nimic daca ai voie sau nu sa intri cu arme de foc pe teren sau sa-ti ameninti adversarii cu moartea. Apropo de asta, vom mai aborda o problema mai incolo; Steaua si Dinamo erau foarte antipatice printre oamenii de rand.

a
intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc – deci chiar nu inteleg ce ar trebui sa fie asta. Ce trebuie sa faci ca sa intri in “lumea buna” din moment ce ai fost pus din primul an in Divizia A si ai armata sa te sprijine? Rapid cat a luptat cu toti prostii prin toate diviziile inferioare de cate 6-7 echipe? 9 ani! Noua ani!!! Si pentru spurcati, au omorat o alta echipa pe care au dat-o afara…

prima epocă de glori, … echipă de aur – ce inseamna, de fapt, aia la voi? Din moment ce mi-l puneti pe Banel la “jucatori remarcabili”…

era aceeaşi cu Echipa naţională – uau chiar? ce chestie mareata… asa ceva nu am mai vazut decat la handbal feminin, unde Gheorghe Tadici (alt tampit), convoaca numai jucatoare de la echipa unde a antrenat, Oltchim Ramnicu Valcea. (si-n handbal e mare tampenie, ma mir cum de nu s-a infectat si cu CSCA sau Dinamo)

rezultate notabile – vreau concret ce rezultate notabile au fost, 0-5 sau mai putin? Desi denumirile echipelor nu spun nimic azi inafara de Arsenal, toate cele mentionate jucau in Premier League. Probabil 0-5. Poate 0-4 cu Luton.

ceva obişnuit pentru
cluburile comuniste ale Armatei din Estul Europei – ok. Voi sunteti mari anti-comunisti, dar cand e vorba de Steaua… da? ok.

stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc – de unde pana unde? aaa… da stai scuza-ma. Drapelul Romaniei 1965-1989.

câştigându-şi renumele de „specialistă a Cupei – nu si-a castigat absolut nimic, singura specialista adevarata a Cupei ramane Rapid (depinde si de antrenor, nu poti cu toti tampitii ca Rednic sa castigi cupa). In perioada aia, era ordin sa castige Dinamo campionatul, iar Steaua primea cupa.

Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht – am doua chestii de spus. Unu. De ce am eu slaba impresie ca nu am auzit in viata mea de echipe ca Velje sau Vejlie Vejlje cum se scrie sau Kuuusii. Doi. Ce sa spun, ati batut voi pe Honved. Ba baieti ba… voi sa fi jucat intr-o perioada de glorie a fotbalului maghiar, in anii ’30 impotriva marelui Ujpest… sau in finala Cupei Balcanice = ante-Liga Campionilor cu Ferencvaros. Facem o steluta si vorbim in alt articol despre finala aia nejucata.

patru titluri naţionale, … patru cupe ale României, … record de 104 meciuri fără înfrângere – atat de tipic romanesc, atat de patetic. Atat de… “O uite vine marea echipa a natiunii, Steaua, eu zic sa nu jucam prea tare, ca doar baietii astia au castigat acum cativa ani Cupa Campionilor ” (din greseala), “sa nu ii stresam prea tare. Ii lasam sa dea acolo 2-3 goluri, si apoi, daca putem, mai dam si noi unu…”

1992-1993 şi 1997-1998 – am vazut cinci minute dintr-un meci de atunci al Stelei si imi arata un pusti din tribuna. Doamne ma durea sufletul cand vedeam prostia din ochii lui. Era atat de prost, incat vedeam … sau nu vedeam nimic in capu’ lui prin ochi. Dar lumina intra destul de bine. Era subiect bun pentru ora de fizica. Si cum probabil toti din stadion erau asa, cum sa nu castige marea Steaua atatea campionate?

Chinezul Timişoara – nu va luati de Chinezul. Lasati Chinezul in pace. Aveti voi atata drept sa mentionati numele asta cat are Dan Diaconescu dreptul sa pronunte numele Brasov la Zero TV. Deci aia e probabil cea mai tampita televiziune la care m-am uitat vreodata (din pacate).

1998 – 9 ani. Atat a durat. Atat a durat ca CFR Bucuresti sa ajunga din anonimat (prea des folosit termenul in ziua de azi la stiri, anonimat inseamna sa nu te cunoasca absolut nimeni, nu ca prostiile alea de la stiri) in prima divizie nationala. Atat a durat pentru spurcati sa gaseasca unu care a furat destul de mult si sa semneze o hartie.

o parte a suporterilor – vom pastra si subiectul asta pentru un articol ulterior. Nea’ Gigi.

Si cu asta se cam termina istoria Stelei, in viziunea mea (partial).

In viitor voi vorbi despre cum toate chestiile astea au dus la clasificarea unui club de fotbal ca “idol”.

Anii ’50 – provincia

Anii ’60 – Rapid

Anii ’70 – Dinamo

Anii ’80-’90 – CSCA

Adica cum a evoluat o chestie urata de stat in cel mai mare pacat crestin.

TUR
============
Etapa 1
Rapid 3-0 Bistrita

Rezumat
———————

Etapa 2

Farul Constanta 0-2 Rapid

Rezumat

———————

Etapa 3

Rapid 1-0 CFR Cluj

Rezumat*

———————

Etapa 4

Otelul Galati 2-1 Rapid

Rezumat

———————

Etapa 5

Rapid 2-1 Dinamo

Rezumat

———————

Etapa 6

Timisoara – Rapid

———————

Etapa 7

Rapid – Urziceni

———————

Etapa 8

Brasov – Rapid

———————

“Ma numesc Ion. T. Ion. Sint desenator la calea ferata.  (Foarte aproape de pensie.) Am o plansa mare, citiva colegi tacuti (din fire) si o fereastra spre Gara de Nord.
Am o meserie tihnita. Foarte rar mi se intampla ca tragatorul sa dubleze zigzagul subtire al ghiventului. Foarte rar mi s-a intamplat ca seful de atelier sa spuna despre plansa mea ca este foarte buna sau foarte rea. A fost o vreme, e adevarat, cind am vrut sa desenez Ateneul. Am venit zile in sir, la ore diferite, ca sa gasesc lumina cea mai buna pentru trepte, pentru coloane, pentru capiteuri. Dar pana la urma…
Se spune despre arhitecti ca sin niste oameni care n-au puterea sa ajunga sculptori sau ingineri. Noi, desenatorii, sintem tot o meserie de mijloc. N-am avut curajul sa ne cataram pe turla Bisericii Negre din Brasov, ca sa-i vopsim crucea cu aur, dar nici rabdarea de a astepta sa se raceasca ulcioarele colorate in cuptor.
Stiti de ce am ajuns desenator tehnic la C.F.R? Nu pentru ca mi-a lipsit curajul. Altul a fost motivul. un motiv greu de crezut. Am ajuns desenator ca sa pot fi mereu linga echipa de fotbal. E o nebunie, nu-i asa? Poate. Dar are o scuza. E o nebunie care dureaza de peste patruzeci de ani. Ce vreti?! Unora le place sa inghete iarna la copca. Altii aduna sticlute sau servetele de hartie din toata lumea. Am un coleg care se uita opt ore pe zi, ca hipnotizat, la pestisorii sai din acvarium. Si toti acestia sint… teferi. Noi, in schimb…
Da…
Am vrut sa fiu ceferist.
Am Am vrut sa am liber pe calea ferata.
Am stiut ca trebuie sa fiu musai prieten cu toti conductorii.
Ca sa pot strecura in vagonul in care dormeau Iulica Pop si Feri Boros.
Ca sa-l vad pe Giussy Baratky fumind pe culoar, in pijama, cu capul sprijinit de geamul vagonului.
Ca sa pot sta in acelasi compartiment cu Fanica Filote, dupa meciul acelsa blestemat de la Oradea, asa cum s-a intamplat acum 15 ani si mai bine, cind am cazut in “B” pe un sut nenorocit al lui Guta Tanase.
Ca sa pot cobori in gara de Nord, dimineata, cu baietii, venind de la Cluj sau de la Arad, si ca sa am numai 200 de metri pana la slujba.”

Prima pagina si jumatate din cartea care, prin creionul unui om pasionat, in deplinatatea cuvantului, de Rapid, spune povestea echipei de fotbal din Giulesti de la infiintare pana la primul titlu. Mai multe din carte si critici… mai incolo. Vom avea timp sa discutam destul, dar acum probabil ca voi da drumul la televizor. Ca sa il vad pe Gigi. Eternul si fascinantul Gigi.

Si ca sa fim siguri ca ne cunoastem, ma voi prezenta. Numele meu este De ce Rapid? si sunt un tanar mascul din judetul Brasov. Sunt mare fan al Rapiduletului in felul meu, dar simpatizez si echipa locala, FC 1937 Brasov. Pe aceasta nu o voi pune in fata decat in cazul in care e pe primul loc, iar trenuletul mai jos de 3, sa fie clar. Despre interesele si obsesiile mele veti afla mai tarziu. A! Si inca o data spun asta: nu va obliga nimeni sa stati aici! Daca nu va place, chiar va rog plecati. “Cine sta e ca un frate, cine nu, e ca doi.”