2.0 Rapid
Urmeaza un citat din “Glasul Rotilor de Tren”, scrise de Ioan Chirila, Editura CNEFS, 1968; tiraj: 27140 exemplare.
“Ma numesc Ion. T. Ion. Sint desenator la calea ferata. (Foarte aproape de pensie.) Am o plansa mare, citiva colegi tacuti (din fire) si o fereastra spre Gara de Nord.
Am o meserie tihnita. Foarte rar mi se intampla ca tragatorul sa dubleze zigzagul subtire al ghiventului. Foarte rar mi s-a intamplat ca seful de atelier sa spuna despre plansa mea ca este foarte buna sau foarte rea. A fost o vreme, e adevarat, cind am vrut sa desenez Ateneul. Am venit zile in sir, la ore diferite, ca sa gasesc lumina cea mai buna pentru trepte, pentru coloane, pentru capiteuri. Dar pana la urma…
Se spune despre arhitecti ca sin niste oameni care n-au puterea sa ajunga sculptori sau ingineri. Noi, desenatorii, sintem tot o meserie de mijloc. N-am avut curajul sa ne cataram pe turla Bisericii Negre din Brasov, ca sa-i vopsim crucea cu aur, dar nici rabdarea de a astepta sa se raceasca ulcioarele colorate in cuptor.
Stiti de ce am ajuns desenator tehnic la C.F.R? Nu pentru ca mi-a lipsit curajul. Altul a fost motivul. un motiv greu de crezut. Am ajuns desenator ca sa pot fi mereu linga echipa de fotbal. E o nebunie, nu-i asa? Poate. Dar are o scuza. E o nebunie care dureaza de peste patruzeci de ani. Ce vreti?! Unora le place sa inghete iarna la copca. Altii aduna sticlute sau servetele de hartie din toata lumea. Am un coleg care se uita opt ore pe zi, ca hipnotizat, la pestisorii sai din acvarium. Si toti acestia sint… teferi. Noi, in schimb…
Da…
Am vrut sa fiu ceferist.
Am Am vrut sa am liber pe calea ferata.
Am stiut ca trebuie sa fiu musai prieten cu toti conductorii.
Ca sa pot strecura in vagonul in care dormeau Iulica Pop si Feri Boros.
Ca sa-l vad pe Giussy Baratky fumind pe culoar, in pijama, cu capul sprijinit de geamul vagonului.
Ca sa pot sta in acelasi compartiment cu Fanica Filote, dupa meciul acelsa blestemat de la Oradea, asa cum s-a intamplat acum 15 ani si mai bine, cind am cazut in “B” pe un sut nenorocit al lui Guta Tanase.
Ca sa pot cobori in gara de Nord, dimineata, cu baietii, venind de la Cluj sau de la Arad, si ca sa am numai 200 de metri pana la slujba.”
Prima pagina si jumatate din cartea care, prin creionul unui om pasionat, in deplinatatea cuvantului, de Rapid, spune povestea echipei de fotbal din Giulesti de la infiintare pana la primul titlu. Mai multe din carte si critici… mai incolo. Vom avea timp sa discutam destul, dar acum probabil ca voi da drumul la televizor. Ca sa il vad pe Gigi. Eternul si fascinantul Gigi.
